Liberalismul clasic versus capitalismul libertarian

Jesús Huerta de Soto


În primul deceniu al secolului XXI, gândirea liberală, atât sub aspect teoretic cât şi politic, a ajuns la o răscruce istorică. Deşi căderea Zidului Berlinului şi a sistemului socialist păreau să anunţe „sfârşitul istoriei” (pentru a folosi nefericita şi exagerata frază a lui Francis Fukuyama), astăzi, etatismul penetrează tot mai multe dimensiuni ale existenţei societăţii, spre dezamăgirea tuturor iubitorilor de libertate. De aceea, este imperativ un „aggiornamento” al liberalismului. Este timpul să revizuim pe de-a întregul doctrina liberală, să o adaptăm evoluţiilor din ştiinţa economică şi, nu în ultimul rând, să o conectăm la experienţa furnizată de ultimele evenimente istorice.
Această revizuire trebuie să înceapă cu recunoaşterea faptului că economiştii clasici au eşuat în încercarea lor de a limita puterea statului şi că ştiinţa economică modernă se află în poziţia de a explica de ce acest eşec a fost inevitabil. Următorul pas este acela de a ne concentra pe teoria dinamică a proceselor de cooperare socială care dă frâu liber ordinii spontane a pieţei. Această teorie poate fi extinsă şi transformată într-o analiză completă a sistemului capitalist libertarian al cooperării sociale, care se autodeclară ca fiind singurul sistem cu adevărat viabil şi compatibil cu natura umană.