Economie şi curaj moral
Llewellyn H. Rockwell Jr.
Trebuie să fie într-adevăr dureros să fii economist mainstream în ziua de astăzi – cel puţin ar trebui să usture într-o anumită măsură. Într-o calamitate financiară şi economică la o scală ca a celei curente, în mod natural oamenii doresc să ştie cine a emis avertizările despre bubble-ul imobiliar şi despre urmările acestuia. Când slujbele din sectorul privat nu au înregistrat nicio creştere în ultimii 10 ani şi când 10 ani de investiţii interne sunt sistematic risipiţi în 18 luni, când preţurile imobiliarelor în unele regiuni ale ţării scad cu 80% şi când bănci de prestigiu falimentează sau primesc miliarde de dolari ajutor guvernamental, oamenii vor să ştie cine a prevăzut toate acestea.
Poate chiar aceşti economişti – cei care au emis de mult avertismentele, şi nu cei care sunt consultaţi necontenit de către media – sunt cei care ar trebui să ofere îndrumare de acum înainte. Poate ei ar trebui să cumpănească dacă noua explozie a pieţei valutare este o reflexie a realitaţii sau doar o altă himeră dezvoltându-se pe fondul unei dezagregări complete care ar putea conduce la o a doua depresiune.
Totuşi, la nivel de mainstream, nimeni nu a prevăzut ce urma să se întâmple. Aceasta din cauză că nu au învăţat niciodată lecţia pe care Bastiat a încercat să le-o predea, şi anume că trebuie să privim dincolo de aparenţe, la dimensiunile nevăzute ale acţiunii umane pentru a putea vedea întreaga realitate economică. Nu este suficient doar să stăm în spate şi să ne uităm la nişte puncte mişcându-se în sus şi în jos pe un grafic, zâmbind când lucrurile merg bine şi încruntându-ne când ele merg rău. Acesta este nihilismul unui statistician economic care nu foloseşte nicio teorie, n-are nicio noţiune de cauză şi efect, nicio cunoştinţă în ceea ce priveşte dinamica istoriei umane.
Llewellyn H. Rockwell Jr.
Trebuie să fie într-adevăr dureros să fii economist mainstream în ziua de astăzi – cel puţin ar trebui să usture într-o anumită măsură. Într-o calamitate financiară şi economică la o scală ca a celei curente, în mod natural oamenii doresc să ştie cine a emis avertizările despre bubble-ul imobiliar şi despre urmările acestuia. Când slujbele din sectorul privat nu au înregistrat nicio creştere în ultimii 10 ani şi când 10 ani de investiţii interne sunt sistematic risipiţi în 18 luni, când preţurile imobiliarelor în unele regiuni ale ţării scad cu 80% şi când bănci de prestigiu falimentează sau primesc miliarde de dolari ajutor guvernamental, oamenii vor să ştie cine a prevăzut toate acestea.
Poate chiar aceşti economişti – cei care au emis de mult avertismentele, şi nu cei care sunt consultaţi necontenit de către media – sunt cei care ar trebui să ofere îndrumare de acum înainte. Poate ei ar trebui să cumpănească dacă noua explozie a pieţei valutare este o reflexie a realitaţii sau doar o altă himeră dezvoltându-se pe fondul unei dezagregări complete care ar putea conduce la o a doua depresiune.
Totuşi, la nivel de mainstream, nimeni nu a prevăzut ce urma să se întâmple. Aceasta din cauză că nu au învăţat niciodată lecţia pe care Bastiat a încercat să le-o predea, şi anume că trebuie să privim dincolo de aparenţe, la dimensiunile nevăzute ale acţiunii umane pentru a putea vedea întreaga realitate economică. Nu este suficient doar să stăm în spate şi să ne uităm la nişte puncte mişcându-se în sus şi în jos pe un grafic, zâmbind când lucrurile merg bine şi încruntându-ne când ele merg rău. Acesta este nihilismul unui statistician economic care nu foloseşte nicio teorie, n-are nicio noţiune de cauză şi efect, nicio cunoştinţă în ceea ce priveşte dinamica istoriei umane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu